Pianul…

Va mai aduceti aminte de linia 9 si 3/4 din Gara Victoria de unde se ia trenul spre Hogwarts? Acolo, daca nu ma-nsel, un anume stalp reprezenta poarta catre o alta dimensiune: a visului, a povestii…Ei bine, locuri din acestea exista de-adevaratelea. Unul dintre ele nu este nici mai mult nici mai putin decat cafeneaua de la subsol din Plaza Romania. Care? Starbucks? Nu, nu, acolo nu e nimic magic, e doar foarte scump, prost si stil “impinge tava” a l’americaine, vorbesc de cea de langa Diverta de la subsol. Nici nu cred ca are un nume. Cafeaua e un pic prea tare si gen ness, preturile ok spre mari, servirea…ca in Romania, mai buna ca la Starbucks, oricum. Ceea ce face ca locul acela sa fie deosebit este un pian…Bunaoara, intr-una din zile stateam si beam o cafea…priveam oamenii, forfota lor browniana: Mall! Un personaj cvasi-cunoscut canta la pian, un pic cam chinuit dupa gustul meu. E mai mereu acolo, inveselind atmosfera destul de impersonala din acest loc . In repertoriu, un melange de piese incepand cu ABBA si terminand cu Amazing Grace. Bate cam tare din clape si, cumva, incepe sa ma deranjeze…Deodata se apropie de el un barbat cam la 60 de ani, par alb, lung, barba neingrijita…ar trece usor drept cersetor…Vorbesc un timp dupa care batranul se aseaza pe scaun. Apasa timid pe clape: nu-i iese din prima…Isi aranjeaza scaunul mai bine dupa care incepe: Mozart. Devin brusc atent, la fel si ceilalti trecatori. Se dezlantuie. Nu canta perfect, nici pe departe, se vede ca ii lipseste exercitul, dar, reuseste ceva cu mult mai maret. Pret de 10 minute timpul se opreste, spatiul se transforma: Nivelele Mallului devin, respectiv,  balconul I si II ale unei mari sali de concert, magazinele de jur imprejurul cafenelei, stalul. Trecatorii se transforma in spectatori,  imbracati cum se cuvine, tinandu-si rasuflarea si ascultand transfigurati. Maestrul si pianul se contopesc, iar din aceasta combinatie izvoreste arta eliberatoare si purificatoare, generatoare de Katharsis, in sensul antic al termenului. Aplaudam. Gresim, pentru ca rupem vraja. Se trezeste brusc, se ridica si, stangaci, zambind, se inclina. In ochii unora si altora se intrezaresc niste lacrimi. Ii multumeste cvasi-cunoscutului si pleaca. Ne intoarcem la cafelele, cumparaturile si forfota noastra: Mall! “Ce era cu omul asta?” il intreb pe muzicant. “Inginer, somer,  57 ani! imi raspunde; “A facut pian cand era mic, parintii l-au obligat sa aleaga alta meserie…”

Dvs. de cand nu ati mai luat trenul de la linia 9 si 3/4?

DC

Advertisements

3 responses to “Pianul…

  • ionut andrisan

    Jacobs – parca asa se cheama cafeneaua 🙂

  • Cocalari si Pitipoance

    Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.

  • alaxandra

    Superb momentul. Mi-a placut descrierea.

    Si ca sa iti raspund si la intrebare, ultima data cred ca s-a intalmplat cand am ajuns acasa printr-o ploaie torentiala, acum doua saptamani.

    Am ras si chicotit tot drumul, pentru ca eram deja un burete plin de apa, mergand prin atmosfera lui Bacovia, dar simtindu-ma ca in aminritile lui Creanga. 🙂

    btw. eu in locul tau as sterge comentarii ca ale spammerului de mai sus. 🙂 al carui scop e sa isi promovezed mizeriile de pe site.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: