Traiasca Regele!

Ma numar printre putinii norocosi care au avut ocazia sa Il vada de aproape pe Rege, desigur, fara sa fi fost vrednic pentru aceasta. S-a intamplat la Arad, la sfarsitul lui 2006, in ajun de aderare la Uniunea Europeana. Impreuna cu 2 colegi, Traian si Peter (Many) aduceam din Germania masini nou noute pentru birou. (Cu titlu de amuzament, intr-una din ele, avea sa se plimbe mai tarziu si Ministrul Finantelor). Innoptasem cu o seara inainte in Viena si pentru ca porniseram tarziu si mai si intarziaseram in vama, am ajuns in Arad abia pe la 8 seara. Traian a virat la stanga catre Cluj, dar pana la Bucuresti ar mai fi fost inca vreo 10-12 ore. (Pe atunci nu existau inca bucatelele de autostrada surpata care s-au construit cu chiu cu vai in cei 10 ani trecuti de atunci). Many a fost de parere ca daca tot ne avantam mai departe sa mancam ceva si cum ne grabeam am ales un loc central si ultracunoscut, Hotel Continental. Deja de la ciorba de legume, cu cartofi taiati mare, ca la tara, ne-am dat seama ca suntem franti de oboseala. Intr-o doara m-am indreptat spre receptie sa vad daca ar mai fost eventual camere. Pe unul din fotoliile albastre din hol se odihnea Regele. Instantaneu mi-au dat lacrimile fara sa inteleg de ce. Mi-am explicat asta mult mai tarziu. In 2011 cand Majestatea Sa s-a adresat Parlamentului, comentand emotia deosebita de care fusesera cuprinsi toti cei de fata, Teodor Paleologu a spus simplu: “Prezenta Regelui este augusta…” Intr-adevar, fiind uns de Dumnezeu, Monarhul este deasupra noastra, primitor si purtator al unui har deosebit. “Many, trebuie sa ramanem, in hotel se afla Regele!” Decizia a fost luata imediat. A doua zi de dimineata L-am vazut la micul dejun, alaturi de Regina Ana si de Simina Mezincescu. A fost un moment foarte foarte trist. Mi s-a parut de neconceput ca un nimeni ca mine sa stea in aceeasi incapere cu Regele, intr-un hol oarecare dintr-un hotel oarecare, mancand omleta cu crenvursti. Colac peste pupaza, mai era si cate unul care, recunoscandu-L asa cum recunosti pe cineva vazut la televizor, Ii arunca un “buna dimineata”, la stilul la care si-ar fi salutat si vecinul de pese gard la el acasa, la tara. Regele inclina politicos din cap. Cred ca abia atunci mi-am dat seama cu adevarat de proportiile catastrofale ale Comunismului.
A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar fi fost nu s-ar mai fi povesitit. Poate ne-am fi continuat lungul drumul spre Bucuresti, obositi, prin noaptea plina de tiruri si gropi. Si chiar daca nu este dacat o intuitie, eu traiesc cu ferma convingere ca intalnirea cu Regele de pe fotoliul albastru m-a salvat in seara aia de la un accident, mi-a salvat viata.
Traiasca Regele!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: