Chestiuni arzatoare la ordinea zilei

In binecunoscuta schita a lui Caragiale,  “Telegrame”, generalul Grigorascu intervine la un moment dat pe langa ministrul de interne intr-o franceza perfecta spre a aplana un conflict local (dar neconstitutional :)) dintre prefect si un mare apropitar…ma rog…cititi mai departe in Caragiale, e savuros. Cum insa limba lui Decartes nu putea exprima clar situatia din urbea X, generalul conchide neaos: Se duce dracului giudetu’!

Cam asta este ce se intampla in Romania in ultimele zile si, din pacate, nu e savuros. Costachel Gudurau putea macar reclama Tronului ofensele ce i se aduceau, cum a si facut-o, dar noi, cui sa reclamam? Curtii Constitutionale? Pe primul ministru il doare fix in COUR (in fr. curte, inclusiv constitutionala)  de deciziile ei.  La mama ei? Asa ne-a recomdandat noul presedinte al Camerei. Nu le place avocatul poporului: il schimba. Trec Monitorul Oficial la Guvern, ca sa publice acolo ce, cum si cand le convine.   Scoala comunista, dom’le ce vrei…

Manifestantii din Piata Universitatii din iarna aveau un soi de discurs anti establishment, intruchipat de catre Nicusor Dan, cel ce a obtinut un scor frumos la alegerile locale. Dar cu riscul de a supara pe cineva (pana la urma, trebuie sa existe dezbatere), THIS IS NOT THE QUESTION. Nu aceasta este problema si anume schimbarea establishmentului (o sa apara altul) sau anularea lui (anarhie). Chestiunea arzatoare la ordinea zilei este ca un om – Ponta si un partid (USL) se ridica deasupra legii, iar aceasta inseamna dictatura! Deci, din nou cu regret, o alta lozinca care vad ca era si este inca  foarte indragita “PDL si USL aceeasi mizerie” nu prea sta in picioare. De altfel, cu asta ce se afirma? Un truism, adica nimic. S-au linistit niste constiinte ca  au manifestat impotriva establishmentului. Rezultatul este, dupa cum se vede, nul, ba mai mult: minus, caci lucrurile s-au inrautatit de asta iarna.  Oricum, sub asa zisa “dictatura” a lui Basescu se putea cel putin protesta, sub dictatura actuala, ma tem ca nu o sa se mai poata mult timp.

Cat despre suspendarea lui Basescu, ce sa mai vorbim…Pana la urma cine seamana vant, culege furtuna…dar aici nu mai e vorba de un om ci de principiul ca exista niste reguli de care trebuie sa ne tinem, o Constitutie, democratie (?)  Si macar daca dupa el ar veni Mihai, precum odata dupa Cuza, Carol…ma tem ca va veni un simplu Antonescu, mai prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu…

Sa reclamam la Uniunea Europeana? Dar ea nu intelege decat franceza. Cum sa-i explicam ca giudetu’ s-a dus dracului deja si acum urmeaza tara?

DC


D…like Danube, Dambovita, Drumul Taberei…

Daca diferenta dintre Dunare si Dambovita este data, conform bancului, de faptul ca prima imparte Budapesta in Buda si Pesta iar a doua imparte Bucurestiul in doua bude ( bine ca nu-l imparte in doua peste, vorba Corinei B), ce se poate spune atunci despre o neinsemnata cale ferata industriala undeva in Vestul Bucurestiului ce desparte Militari de Drumul Taberei? Doar 1435 mm, ecartament normal, dar ce diferenta enorma!

Mahala intre mahalale, oras in oras, Drumul Taberei s-a nascut atunci cand comunismul mai putea inca fi asociat cu jazzul, pe vremea lui Trio Grigoriu si ale lor Macarale….

Aceasta Mamaie (statiunea, nu bunica!) a Bucurestiului, Drumul Taberei are o existenta autonoma de restul orasului; de altfel foarte greu mai iesi din el, odata ce ai intrat; sunt doua posibilitati: ori printr-un lung ambuteiaj spre Crangasi, ori spre Centru “sugusandu-te” (vorba Narcisei T) la Razoare…Dar, pe de alta parte, de ce ai vrea sa iesi cand ai aici tot ce iti trebuie: cafenele si baruri, pizzerii si restaurante, Mc Donald’s, Zara….si mall-uri; si nu unul ci doua: Afi – cel mai mare din Bucuresti, unde s-a mutat fitza in continua cautare de noutati si de acum prea repede clasic devenitul Plazza Romania, unde desi nu prea gasesti mare lucru, mergi totusi cu placere. caci exista acolo o cafenea la subsol si un pian unde din cand in cand poti avea surpriza sa auzi cantand un maestru….

“Un mare dormitor!” – striga infuriati soferii de taxi, pierzandu-se prin labirintul de stradute ce serpuiesc printre blocuri si copaci – multi, multi copaci – ca si cum urbanistii s-ar fi jucat asemena unor copii aruncand cu blocuri, aparent  fara noima, luandu-si astfel revansa fata de stilul atat de anost al arhitecturii proletare…

“Nu aveti metrou!” – jubileaza triumfator cei din cartierele concurente (Titan, de exemplu) (ei, insa, daca vor sa bea o bere trebuie sa meaga pana in centru – noi, nu!) Ne trebuie? – raspundem noi. Aceasta intrebare nu mai este, din pacate, retorica, deoarece recent au inceput sapaturile…..

Metroul! Neputand inca sa evalueze efectele acestei ancorari definitive si subpamantene de trupul marelui oras, avand de pus in balanta accesibilitatea si progresul cu pierderea identitatii si a libertatii, Drumul Taberei pastreaza deocamdata o tacere rezervata, privind vizibil deranjat si sceptic cum teii si trandafirii de pe bulevardul principal cad prada securilor unor venetici veniti de te miri unde, ce sapa- sub masca progresului,  in insasi intimitatea sa…

DC


…alaturi de cei dragi

Merita sa analizam mai indeaproape mesajele de felicitare care se trimit prin sms cu ocazia marilor sarbatori: Craciun, Anul Nou, Pasti. In majoritatea cazurilor sunt niste clisee, desigur. Nu ca as avea ceva de principiu impotriva lor; ele, cliseele, reprezinta o coloana vertebrala (cam incovoiata, ce e drept) a relatiilor sociale. Totul e sa fie folosite cu putina moderatie…

Pana mai an era in mare voga mesajul: “Bucuria vine din lucrurile marunte, linistea vine din suflet, caldura sufleteasca vine din inimile voastre.” Acesta avea marele avantaj ca se putea adapta in functie de sezon, urmand “Craciun fericit” sau “Paste fericit” samd. Trecand peste hohotul de ras initial, la o privire mai atenta,  mesajul este cel putin meschin, ca altfel nu te-ar trimite la chestii marunte (probabil gen: ai mers cu tramvaiul fara bilet si nu te-a prins, ti-a dat vanzatoarea din greseala mai mult rest decat trebuia….) Atentie:  E o mare diferenta intre mic si marunt!

Vad ca anul acesta a disparut, in schimb apare obsesiv urarea de liniste pe toate fronturile: in suflet, in casa, la serviciu samd. Ce e drept, nimanui nu-i place galagia, dar  nici prea multa liniste, ca doar nu suntem in cimitir. Viata inseamna miscare, agitatie, la o adica si un pic de zgomot.  “Legume proaspete, avem!” “Cu cat dai leusteanul, mamaie?” “1 leu” ” Asa mult?” “Pai doar n-oi vrea sa ti-l dau pe gratis….” Viata, asadar,  seamana mai degraba cu piata decat cu cimitirul…Daca stau sa ma gandesc insa mai bine, s-ar putea sa fi ajuns sa semene cu Casa de Nebuni! Si acolo e, intr-adevar,  nevoie de multa liniste!

Si liniste fie, daca interesele partidului o cer, dar nici de asta nu te poti bucura pentru ca trebuie sa o imparti cu cei dragi. Ii plang pe cei cu inima mare! Cum in fractia (URARE) supra (Nr. persoane dragi), numaratorul este o constanta rezulta ca cu cat iubesti mai multa lume cu atat ai parte de mai putin din urarea respectiva, la limita tinde la zero.  Asta asa, petru ca ipocrizia sa fie demonstrata matematic. Daca le-ar fi de cei dragi ai mei, i-ar felicita personal, nu?

Totul culmineaza cu semnatura: cutare + nevasta/barbat si copii sau familia cutare. Acum, in foarte foarte putine cazuri se intampla sa ii stii pe toti cei ce semneaza. De cele mai multe ori relatia cu celalalt/cealalta este o simpla (mez)alianta sau nu-l (o) cunosti deloc, iar cu copiii ce sa mai vorbim: prunci de 2 ani jumatate care te felicita de Craciun! Aici nu prea e de ras ca denota cum cliseul a patruns in relatia de familie, si asta e nasol!

Ca sa nu credeti ca iau  totul prea in serios va las sa va delectati cu cea mai savuroasa urare pe care am auzit-o anul acesta:

“Fie ca spiritul Craciunului, cu lumina, caldura, puritatea si stralucirea sa sa cuprinda fiecare latura a vietii tale!”

Ramane de vazut care dintre laturi : lungimea ( e loc intotdeauna de mai bine 😉 ), latimea (sper sa nu), inaltimea (din pacate nu cred ca se mai poate) va fi atinsa. Cat despre spirit, nu mi-ar strica un pic lampa lui Aladin…

Oricum, e putin fata de ce a fost in anii trecuti. Sper ca la anul sa-si revina piata sms-urilor de sarbatori, ca altfel o sa se faca liniste  iar viata nu o sa mai aiba niciun haz.

La Multi Ani!

DC


Oamenii care ies din rand

Pe Pamant traiesc momentan vreo 6 miliarde de oameni, ca sa nu ii mai punem la socoteala si pe cei ce au trait de-a lungul istoriei. Dintre acestia, majoritatea se naste, traieste si moare. Putini se realizeaza profesional, foarte multi nu; si mai putini se realizeaza pe plan afectiv, mult prea multi nu;  putini sunt cei ce afla calea ingusta care duce spre Imparatia cerurilor (asta inseamna deja totul), foarte multi se imbulzesc pe calea cea lata care duce la pierzare.

Totusi foarte, foarte putini au ceva special ce ii face sa iasa din rand. Sunt oamenii in a caror prezenta spatiul se transforma iar curgerea timpului se suspenda. Sunt cei ce vad lucurile dincolo de aparenta, dincolo de profunzimea lor chiar….le vad dintr-un alt unghi, dintr-o alta perspectiva, care noua, celor din rand, nu ne este accesibila. Citim si noi aceleasi carti ca si ei, poate chiar mai multe, mergem la aceleasi scoli, poate chiar mai bune, trecem prin aceleasi experiente de viata, poate chiar mai bogate si totusi, lor, Dumnezeu le-a dat ceva in plus, ceva ce vine de dincolo, din vesnicie.

Un astfel de om a fost Emanuel Bulgar. Putini l-au cunoscut, foarte multi nu. Statistica insa nu conteaza prea mult. Celor ce l-au cunoscut le-a impartasit de fiecare data din acea intelegere minunata lucrurilor, i-a imbogatit.

Ultima oara l-am vazut miercurea trecuta, luptandu-se din greu cu boala. Era imbracat intr-un halat stacojiu, si in ciuda suferintei avea un aer  maiestuos. Si m-am gandit  la Hristos, imbracat candva tot in stacojiu, suferind crunt bataile si batjocurile romane, care ne-a invatat ca la desavarsire se ajunge prin suferinta. Emi mi-a spus ca a obosit sa lupte si ca il roaga pe Dumnezeu…  Apoi brusc, cu o lumina nebanuita in privire a adaugat: “Ma, Hristos s-a facut om ca sa redefineasca conceptul de dreptate a lui Dumnezeu. Altfel, de unde ar fi stiut si cum ar fi putut sa judece El ce gandesc eu, ce simt eu, ce sufar eu?”

Oamenii care ies din rand se nasc printre noi, traiesc printre noi, iubesc printre noi, sufera printre noi, pleaca dintre noi.

De astazi lumea este mai saraca.

DC


Totul este relativ

Acum mult timp, Adam, uitandu-se prin gradina, a vazut un mar foarte apetisant. Ei si? Asa ceva vad multi. Da, numai ca el  fiind si “bine” sfatuit de nevasta-sa (cherchez la femme!),  care la randul ei fusese “bine” consiliata de Sarpe, s-a gandit ca ce ar fi sa-l manance? Prostia asta ne-a costat pe toti mult de tot, si anume nici mai mult nici mai putin decat intunericul si moartea.

Acum ceva timp,  Sir Isaac Newton, uitandu-se pe geam intr-o seara cu luna plina si, evident, cu insomnie, a vazut cazand din pom un mar. Ei si? Asa ceva vad multi…..Da, numai ca el s-a intrebat de ce nu cade si luna care se vedea printre ramurile aceluiasi pom. Intrebarea asta desteapta ne-a adus multa lumina: legea atractiei universale de pana la urma am ajuns sa ne suim si pe Luna.

Un pic mai recent, Einstein a constatat ca timpul trece cand mai repede, cand mai incet. Ei si? Asta constata multi. Da, dar el a scos o stralucitoare teorie a relativitatii care a revolutionat fizica.

De curand, probabil ca sa-si petreaca timpul intr-un mod amuzant, niste reporteri s-au apucat sa puna niste intrebari. Ei si? Asta fac multi. Da, numai ca intrebarea era  cine a scris Biblia iar in ce priveste raspunsurile erau dubii daca Mihai Eminescu sau Vasile Alecsandri! Se intampla undeva in Prahova, unde, desi  ziua in amiaza mare, era o negura sa o tai cu cutitul.  Daca va place gustul dulce-amarui, va puteti delecta cu raspunsurile aici:

http://www.youtube.com/watch?v=KGIkPUlj-Fw

Stai si te intrebi uneori cum pot co-exista pe Pamant atata bezna si atata lumina, intelectual vorbind. Totusi, granita nu este usor de tras: Stephen Hawking, un geniu, a reusit in cartea sa, ” O scurta istorie a timpului”, performanta de a rezuma fizica, pe intelesul tuturor, fara sa scrie decat o singura formula: E=mc2. 🙂 Insa foarte de curand, acelasi  Hawking a declarat ca a ajuns la concluzia ca nu exista Dumnezeu 😦 Totul este relativ…chiar si inteligenta sau prostia.

Dezbaterea ramane deschisa. Acum cateva zile, unor cercetatori li s-a parut ca au descoperit o particula subatomica care se misca mai repede decat lumina. Daca este asa, aceasta descoperire va revolutiona din nou fizica. Sa speram, totusi, ca ei stiu cine a scris Evanghelia si, mai ales ca,  daca ii preocupa Lumina, acolo este locul unde trebuie sa o caute.


La Revedere

Orice conversatie se termina cu “La Revedere!” Asa ne-au invatat parintii, asa ne-au invatat si la scoala….ba in plus si inca in vreo 2 limbi de circulatie internationala…Te intalnesti bunaoara cu vecinul pe scara: “Buna ziua, vecine, ce mai faci?” – te intreaba. “Bine, Dvs.?”- raspunzi tu. “Si eu bine!” “Bine atunci, la  revedere!” Simplu, scurt, fara complicatii. Rostit la timp si cum trebuie, “la revedere” are o forta nebanuita. El inchide in sine universul politetii:  conventie, arta, falsitate acceptata – ne putem raporta la ea cum vrem, cert e ca e indispensabila.

Totul ar fi bun si frumos, daca lucrurile s-ar opri aici. Din pacate, apar inflorituri. Reluam scena cu vecinul. “Buna ziua, vecine, ce mai faci?” “Bine, tocmai m-am spalat pe cap si acum merg sa cumpar niste rosii…” “Da, s-au scumpit foarte mult,  nenorocitii astia au dus agricultura de rapa, nimic nu mai e romanesc, importam totul….era mai bine pe vremea lui Ceausescu” La care tu revoltat: “ei as, era mai bine…” la care el: “esti prea tanar(a) sa stii” samd, discutia poate escalada si pana la injuraturi. Si pentru ce? Nu era de preferat prima varianta? Este celebra poanta cu Stan si Bran care in loc sa-si ia un simplu la revedere de la vecini, exagereaza atat de mult momentul incat ajung la scandal, se darama casa, se strica masina…

Pana la urma, cu inflorirea continutului conversatiei, mai treaca mearga…Te intreaba cand te insori/mariti – te apuca subit tusea; te intreaba ce mai face prietenul/prietena (cu care tocmai te-ai certat), raspunzi in graba si taios “bine”;  iti atrage atentia ca ai un consum lunar prea mare de apa, ii raspunzi: “adica, sa nu ma spal?” ; ma rog, cumva, tot mai poti naviga pentru a ajunge la liman inainte ca norii amenintatori ce se abat asupra conversatiei sa declanseze furtuna…

Dar ce te faci cand este atacat chiar “La Revedere”, temelia politetii, asa cum se intampla in ultima vreme cand nu-l prea mai foloseste nimeni. “O zi buna!”, “O dupa amiaza placuta!”  “Toate cele bune!” “Numai bine va doresc!” “Sa aveti o seara minunata!” – atata zahar si atata miere ca trebuie negresit sa ai la indemana si o lamaie…cel putin. Culmea pe care am trait-o a fost cand vanzatoarea de la McDrive ca raspuns la “multumesc, la revedere!” al meu mi-a urat nici mai mult nici  mai putin decat “O zi extraordinara!” Am scapat cafeaua pe mine…Cumparand odata 10 garoafe pentru a merge la cimitir, din obisnuinta florareasa imi spuse: “O zi buna va doresc!” Pardon?

De unde, de cand si mai ales de ce toate aceste exagerari? Oare cum imi va fi ziua sau noaptea depind de urarea chelnerului sau a vanzatorului? Sau, vreti, poate, sa cred ca tine atat de mult la mine de imi doreste tot binele din lume…cu siguranta nu. Inteleptul Solomon spunea ca “Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineaţă, este privită ca un blestem” (Prov. 27: 14). No comment.

Se fac multe campanii in lumea asta pentru toate prostiile…ma gandesc sa lansez si eu una… pentru salvarea lui “La revedere”.

Deocamdata, insa,  ma opresc aici. As putea sa va urez o vara minunata in continuare, sau o toamna imbelsugata sau mai stiu eu ce, dar, cum sincer va spun ca nu ma intereseaza de fapt cum va veti petrece timpul in continuare, ma rezum la “Pana la urmatorul post, la revedere!”

DC


Toate lucrurile bune sunt trei (I)

In mod evident, poporul german poate fi acuzat de lipsa de imaginatie….dar, o compenseaza magistral prin capacitatea de sinteza. Bunaoara este binecunoscut proverbul nemtesc: “Toate lucrurile bune sunt trei: vinul, femeia si cantecul” (in ordinea asta). In legatura cu primul element, iata ce citim pe ultima pagina a meniului unui cafe-bar din Constanta:

1. Orice vodca buna are peste 40 grade; 2. Jack Daniel’s nu este bourbon ci Tennesse Whiskey; 3. Gheata este ingredientul principal intr-o bautura; 4. Tequila este numai aceea bautura care are cel putin 51% planta agave- asa ca – beware! 5. Absint este de fapt vodca aromata si amestecata cu uleiuri si plante; 6. Espresso lung pierde aroma cafelei si dubleaza cantitatea de toxine; 7. Zaharul brun este zahar demerara, restul este caramel si coloranti.

Scurt si la obiect. Logica asocierii informatiilor de mai sus e inecata in aburii de absint. Un lucru e cert: traim intr-o lume nebuna, dar extrem de amuzanta! Cheers!

Disclaimer: Avand in vedere ca, in general, toate lucrurile bune sunt fie ilegale, fie imorale, fie ingrasa, dezaprobam cu fermitate consumarea punctelor 1,2,4, 5, 6 (dau dependenta), 3 (provoaca galci), 7. (ingrasa, pericol de diabet).

DC