Tag Archives: desert

Drumuri

Exista in viata drumuri care nu duc nicaieri. Nu e vorba aici de vreo fundatura sau de intersectii nesemnalizate unde stai sa te intrebi incotro sa o iei, caci in ambele cazuri exista o finalitate, chiar daca nu cea dorita…si pe urma, in fundatura aia poate dai de vreo livada cu peri; la capatul potecii pe care ai ales-o in mod gresit la rascruce poate ca se afla vreun castel pe care-l visasesi chiar  ieri….Nu despre astea e vorba, nu! Sunt pur si simplu drumuri care, oricat ar fi de greu de imaginat,  nu duc nicaieri; la capatul lor nu se afla nimic, penru ca nici nu au vreun sfarsit…..Asta o stii tu bine de la bun inceput – si toata lumea o stie – si totusi te avanti pe ele, pentru ca nu poti altfel……..Drumuri de pustie, unde nu bate decat vantul……Incepe bine, ca in poveste,  tinta pare la doi pasi, o poti atinge cu mana.   Faci deci risipa,  la ce bun sa fii cumpatat? Scoti sticla cea buna de Bordeaux invechit, pastrata pentru marile ocazii, torni pe tine parfumul cel greu…mirosi a vin si a smirna….Brusc ti se face sete si parca te doare si un pic capul…Bei toata apa…. Vantul se inteteste subit si in curand te inghite o furtuna de nisip. Buimac, incerci sa alergi catre o oaza ce se arata in zare, sa te opresti la umba unui arbust, dar totul e himera si te afunzi si mai adanc in desert. Mirosi a vin si a smirna….Te-ai ratacit.  In zare se vede in continuare orasul de-argint  “cu poiene de roze si crini” – ce frumos le zicea Macedonschi,  numai ca portile ce ieri ti se pareau larg deschise sunt acum ferecate si e pazit de ziduri groase, iar tu nu mai ai putere sa inaintezi si, chiar de ai avea, nu stii pe ce drum sa apuci…. Deodata, vezi ca in jurul tau mai sunt si altii ce-alearga si ei – de unde au rasarit oare cu totii? – si duhnesc toti a smirna si a vin – Se vede treaba ca drumurile care nu duc nicaieri sunt foarte aglomerate……Ii vezi facand aceleasi greseli – o oaza, un arbust -, ii lasi sa alerge in cerc, de altfel, cum sa-i ajuti, cum sa-i trezesti: prea multa smirna si prea mult vin….

Pe drumurile ce nu duc nicaieri poti merge buimac un an, poti merge si-o viata…Eh, poate nici chiar asa mult, dar stiu eu pe cineva care alearga de ani buni. Recent,  am aflat pe un altul care abia a deschis sticla de vin….pana la sfarsitul anului urmeaza si parfumul. Cunosc iarasi un caz, cand, desi orasul cautat a disparut din zare de ceva vreme, alearga dupa amintirea lui….himera himerei…astea sunt situatiile cele mai grele…Ii vad  iarasi pe altii, si nu putini, care-si inchipuie ca au ajuns la destinatie, cand de fapt…….e o chestiune de timp pana cand cetatea le va aparea in zare si se vor porni la drum….

Si eu ma cam invart de ceva vreme…..

PS. Sunt si drumuri care duc undeva. Este unul in special,  drept, bine pietruit, cu destinatie sigura si  temelie adevarata, cu fantani ce-ti alina setea pentru totdeauna – doar ca un pic cam ingust pentru gusturile rafinate – dar asta e o alta poveste…..

 

DC

 

 

Advertisements