Tag Archives: Dumnezeu

Pariul lui Pascal

De-a lungul veacurilor a curs multa cerneala si, din pacate, foarte mult sange spre a se demonstra ca exista sau nu Dumnezeu. Si dupa atata efort, concluzia a ramas aceeasi ca la inceput: Existenta lui Dumnezeu nu se poate nici afirma nici infirma pe cale rational-logica.
Cel care a rezumat foarte bine dilema este Pascal in celebrul lui pariu, care, in esenta, spune ca daca te increzi in Dumnezeu si El nu exista, nu ai pierdut nimic, dar daca nu crezi in Dumnezeu si El exista, ai pierdut totul.
Degeaba a spus Pascal asta, mie imi trebuie sa inteleg eu, altfel e un truism care poate fi pus pe un fundal cu nori pufosi si cu o cruce in plan departat.
Zilele trecute am primit o explicatie foarte buna de la Gina, care a tradus pariul in: “ca sa demonstrezi ca ceva exsta, iti trebuie un exemplu; ca sa demonstrezi ca nu exista, iti trebuie atotcunoasterea” Wow!

Asa e, intr-adevar. Sa ne aducem aminte de problemele de matematica: “Aratati ca in planul cutare, exista un punct avand proprietatile cutare”. Cum facem? Trebuie sa gasim punctul ala, trebuie sa dibuim exemplul si, gata, problema e rezolvata. In general – si nu intamplator – punctele astea sunt unele remarcabile, gen centre de greutate, ortocentre samd.
In schimb, ca sa demonstram ca nu exista, trebuie sa luam toate exemplele- sunt o infinitate – avem nevoie de un “oricare ar fi”. Daca ridicam miza la a demonstra ca nu exista Dumnezeu, ne trebuie un mare “oricare ar fi”, Atotcunoasterea cu A mare.
Cu asta nu am demonstrat nici pe departe existenta lui Dumnezeu ci doar ca, la o adica, e mai usor sa arati ca exista – pentru ca iti trebuie un exemplu – decat sa demonstrezi ca nu exista – pentru ca iti trebuie Atotcunoasterea.
Asadar, fratilor, fiecare dintre noi are nevoie de un exemplu, ca Atotcunoasterea nu avem de unde sa o capatam.
Exemplele sunt personale, remarcabile si atat de diverse incat, am putea zice ca nu se potriveste caz cu caz. Ca sa dam vreo doua exemple din Biblie (fiind vorba despre Dumnezeu), lui Natanael, unul dintre apostoli, i-a fost suficient ca Iisus i-a zis ca l-a vazut sub smochin, de s-a mirat si Hristos ca atat de putin a fost necesar ca sa il convinga; altii au avut nevoie de exemple mai mari: Regele Ezechia a cerut sa se dea umbra inapoi pe ceasul solar cu vreo 10 trepte – asta e ceva de proportii cosmice.
Cel mai recent exemplu al meu e ca mi-am gasit dupa trei ore portofelul uitat intre ulucile unui gard, pentru ca il proptisem acolo cat sa fac o poza si uitat a fost. Am si exemple mult mai mari, dar mie imi plac minunile mici, caci minunea este un alt cuvant pentru exemplele privitoare la Dumnezeu.
Exista si un Exemplu General: Iisus Hristos, Dumnezeu intrupat din Fecioara, rastignit si inviat, dar aceasta cea mai mare minune trebue sa se regaseasca intr-un mic sau mare exemplu personal. Dar, cui cere i se da si cine cauta,va gasi.

Advertisements

What’s in a name…..

Daniel07“…that which we call a rose / By any other name would smell as sweet; / So Romeo would, were he not Romeo call’d,/ Retain that dear perfection which he owes ,/ Without that title. Romeo, doff thy name, / And for that name which is no part of thee/ Take all myself.”

Foarte frumos spus, nu este asa? Cine nu a adormit pana la final a vazut insa ca Julieta nu avea deloc dreptate….i-a fost imposibil lui Romeo sa se lepede de numele pe care il purta iar incercarea a rezultat in tragedie, in sensul grecesc al termenului. Si, ma indoiesc, de asemenea, ca daca trandafirul s-ar fi numit papadie, ar fi fost acelasi lucru….

Numele e mai mult decat o conventie, e marca unui destin. Nu intamplator, prima sarcina a lui Adam (insemnand om) a fost aceea de a numi toate vietuitoarele. Intelegem de aici ca Dumnezeu a dat omului pe mana Pamantul,  nu de alta ci ca sa-i scrie destinul…..cum si in ce fel a facut-o si o face, se vede.  Noi dam, de altfel,  dovada de mult tupeu cand ne intrebam, de exemplu, de ce ingaduie Dumnezeu nedreptate, razboaie, boli, neveste cicalitoare si barbati betvi samd, de ca si cum pe astea le-ar fi numit El….

Numele defineste. Poate de aceea, Dumnezeu nu si-a dat niciodata Numele….Cand a fost intrebat de catre Moise si de catre altii: ” Bun, dar care iti este Numele, cum Te cheama?”, El a raspuns, oarecum incurcat: “Eu sunt Cel ce sunt…”  sau altadata: “Pentru ce imi ceri Numele, El este minunat….”caci, nu este asa, Dumnezeu este dincolo de orice definitie si a-L  defini inseamna a-L limita.

In evlavia lor  formala si exagerata evreii se fereau sa pronunte Numele lui Dumnezeu ce aparea scris in tetragrama transliterata YHWH (Eu sunt cel ce sunt) si citeau altceva, de exemplu Adonai – Domnul, dar cum  ei nu aveau decat consoane, vocalizarea masoretica ulterioara “Yahve” este cel putin discutabila…Ca sa scurtam, noi nu stim de fapt cum Il cheama cu adevarat pe Dumnezeu.

Revenind din sfere atat de inalte, dar totusi nu prea jos, este foarte interesant ca, in Imparatia Cerurilor, cei ce vor fi gasiti vrednici sa intre acolo, adica cei ce vor birui, vor primi un nume nou pe care nu-l stie nimeni, decat acela care-l primeste….Cu alte cuvinte, numele acela va exprima intr-o minunata si admirabila sinteza si pe deplin personalitatea posesorului sau mai bine zis, optimul ei.  Faptul ca Dumnezeu te va chema pe nume – vei sti ca e vorba despre tine, caci acesta va fi in rezonanta cu sufletul tau si nu al altuia, marcandu-ti astfel un destin vesnic, este atat de coplesitor ca te face sa-ti doresti sa ajungi mai repede acolo. Putem intelege, astfel, bucuria cu care cei ce de bunavoie renunta la lume si la desertaciunea ei, calugarii, primesc un alt nume – al unui om vrednic din trecut, al unui sfant – aratand prin aceasta ca isi doresc un alt destin, cel putin similar cu al celui al carui nume nou il poarta.

Numele inseamna, deci, o raspundere, mai ales daca te cheama, bunaoara,  Daniel 😛 .  M-a intrebat pe mine un baiat odata- Matei, avea pe atunci cativa anisori- daca ma rog de 3 ori pe zi….Aoleu! Tocmai aflase ca pentru asta Daniel petrecuse o noapte in groapa cu lei….Care Daniel? eu – nicidecum, tizul meu mult mai celebru, dar pentru acest copil era de domeniul evidentei ca daca ma cheama precum pe Daniel trebuie sa ma si comport asemenea lui…..s-o gandi la fel si Dumnezeu?   Din nou: Aoleu!

Bine, bine, ajungem atunci sa ii fericim pe cei al caror nume nu inseamna nimic? Nu cred sa existe, fiecare nume inseamna ceva….Si chiar si asa fiind, suntem chemati oricum sa ne ridicam la inaltimea “supranumelui” pe care il purtam, acela de crestini, adica al lui Hristos….

Greu, foarte greu…dar frumos.

PS. Bun, si ce te faci totusi daca te cheama Gigel? Schimbi repede numele. Ai doua sanse: fie te duci la Starea Civila (uite ca a fost si Revolutia Franceza buna la ceva :)) ) fie te calugaresti. Varianta a doua e mai indicata.  Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare.