Tag Archives: politete

Viata la bloc

27042013519Deunazi am dat sa ies din casa, pe la orele 10, cum fac de obicei. Sunt apropitar in mahalaua Drumul Taberei, la parter, prima usa pe stanga….Am incuiat si cand sa ma pornesc de-a binelea, era gata gata sa dau nas in nas cu administratorul care tocmai se opintea sa deschida usa de la bloc voind sa intre…Fara sa stau prea mult pe ganduri, am facut stanga imprejur si m-am ascuns in casa. M-o fi vazut…nu m-o fi vazut…..cert este ca a sunat la usa: de doua ori (o fi fost postas la viata lui). In general, nu raspund cand suna. Impartasesc intru totul parerea lui Cioran care avea scris pe poarta de la gradina: “N’entrez-pas, soyez charitable!” sau “Je n’y suis jamais!” . Trebuie sa pun si eu o chestie din astea pe usa, ca sa-i descurajez pe vecinii care confunda scara blocului cu ulita satului de unde provin si unde la orice ora din zi si din noapte te poti auzi strigat: “Nea Daneeee! Deschide bre poarta, te inchisesi in casa, fir-ai….., ca am o vorba cu matale…” In fine, nu i-am raspuns nici administratorului, mai ales ca stiam ce vroia de la mine: banii de intretinere! Am stat nemiscat pret de cateva secunde in vestibul, unde ma prinsese soneria, apoi m-am refugiat tiptil tiptil in interiorul casei…Am zabovit pret de cateva minute si l-am vazut mai apoi  pe geamul de la balcon, printre muscate,  indreptandu-se cu pasi fermi spre…..infinit?. Repede, repede, am iesit si tzushti in masina, aruncand in treacat un “buna ziua” fostului administrator ce se odihnea pe banca….Eh, fostul administrator, un domn!  L’Ancien Regime! Ce vremuri! Eram restantier cu lunile si nu era nicio problema. Ne intalneam din cand in cand in fata blocului, ne salutam respectuos, el imi zambea politicos, iar eu, intelegand, ma uitam in portofel si mai plateam cate ceva, in functie de lichiditati. “Chitanta, ca de obicei, pe firma…v-o las in cutia de scrisori?” “Desigur, va multumesc!” Rare erau ocaziile cand ma suiam pana la el la 8, in general in preajma marilor sarbatori, si rareori cu mana goala, dupa cum se si cuvenea…..Dar de anul acesta situatia s-a schimbat dramatic. Un sir de evenimente nefericite au condus la convocarea unei adunari generale extraordinare, la care evident ca nu am participat. Cu toate acestea, a  fost declarata statutara conducand la inlocuirea Comitetului Executiv in integralitatea lui! Le Roi est mort! Liberte, Egalite, Fraternite! pare sa fie noua deviza, caci a trebuit sa achit tot ce era din urma, si,  inchipuiti-va ca ma aflu cu plata cotei de intretinere la zi :(.  Indraznesc la  o paralela ce nu poate fi justificata decat de narcisismul ce ma caracterizeaza, dar, dupa cum este inadmisibil ca aristocratia si clerul sa plateasca taxe – si istoria de 200 de ani incoace imi da dreptate,  tot astfel, gasesc ca este foarte nepotrivit sa fiu sunat la usa pentru a mi se cere sa platesc intretinerea! Abia astept sa ma vad din nou restantier acolo, pe lista, la avizier…sa vad cum reusesc sa-l evit pe administrator pana se publica noua lista….Desi, te pomenesti ca o sa hotarasca astia penalizari si imi e sa nu ajung si eu ca Grecia…..

Advertisements

La Revedere

Orice conversatie se termina cu “La Revedere!” Asa ne-au invatat parintii, asa ne-au invatat si la scoala….ba in plus si inca in vreo 2 limbi de circulatie internationala…Te intalnesti bunaoara cu vecinul pe scara: “Buna ziua, vecine, ce mai faci?” – te intreaba. “Bine, Dvs.?”- raspunzi tu. “Si eu bine!” “Bine atunci, la  revedere!” Simplu, scurt, fara complicatii. Rostit la timp si cum trebuie, “la revedere” are o forta nebanuita. El inchide in sine universul politetii:  conventie, arta, falsitate acceptata – ne putem raporta la ea cum vrem, cert e ca e indispensabila.

Totul ar fi bun si frumos, daca lucrurile s-ar opri aici. Din pacate, apar inflorituri. Reluam scena cu vecinul. “Buna ziua, vecine, ce mai faci?” “Bine, tocmai m-am spalat pe cap si acum merg sa cumpar niste rosii…” “Da, s-au scumpit foarte mult,  nenorocitii astia au dus agricultura de rapa, nimic nu mai e romanesc, importam totul….era mai bine pe vremea lui Ceausescu” La care tu revoltat: “ei as, era mai bine…” la care el: “esti prea tanar(a) sa stii” samd, discutia poate escalada si pana la injuraturi. Si pentru ce? Nu era de preferat prima varianta? Este celebra poanta cu Stan si Bran care in loc sa-si ia un simplu la revedere de la vecini, exagereaza atat de mult momentul incat ajung la scandal, se darama casa, se strica masina…

Pana la urma, cu inflorirea continutului conversatiei, mai treaca mearga…Te intreaba cand te insori/mariti – te apuca subit tusea; te intreaba ce mai face prietenul/prietena (cu care tocmai te-ai certat), raspunzi in graba si taios “bine”;  iti atrage atentia ca ai un consum lunar prea mare de apa, ii raspunzi: “adica, sa nu ma spal?” ; ma rog, cumva, tot mai poti naviga pentru a ajunge la liman inainte ca norii amenintatori ce se abat asupra conversatiei sa declanseze furtuna…

Dar ce te faci cand este atacat chiar “La Revedere”, temelia politetii, asa cum se intampla in ultima vreme cand nu-l prea mai foloseste nimeni. “O zi buna!”, “O dupa amiaza placuta!”  “Toate cele bune!” “Numai bine va doresc!” “Sa aveti o seara minunata!” – atata zahar si atata miere ca trebuie negresit sa ai la indemana si o lamaie…cel putin. Culmea pe care am trait-o a fost cand vanzatoarea de la McDrive ca raspuns la “multumesc, la revedere!” al meu mi-a urat nici mai mult nici  mai putin decat “O zi extraordinara!” Am scapat cafeaua pe mine…Cumparand odata 10 garoafe pentru a merge la cimitir, din obisnuinta florareasa imi spuse: “O zi buna va doresc!” Pardon?

De unde, de cand si mai ales de ce toate aceste exagerari? Oare cum imi va fi ziua sau noaptea depind de urarea chelnerului sau a vanzatorului? Sau, vreti, poate, sa cred ca tine atat de mult la mine de imi doreste tot binele din lume…cu siguranta nu. Inteleptul Solomon spunea ca “Binecuvântarea aproapelui cu glas tare dis-de-dimineaţă, este privită ca un blestem” (Prov. 27: 14). No comment.

Se fac multe campanii in lumea asta pentru toate prostiile…ma gandesc sa lansez si eu una… pentru salvarea lui “La revedere”.

Deocamdata, insa,  ma opresc aici. As putea sa va urez o vara minunata in continuare, sau o toamna imbelsugata sau mai stiu eu ce, dar, cum sincer va spun ca nu ma intereseaza de fapt cum va veti petrece timpul in continuare, ma rezum la “Pana la urmatorul post, la revedere!”

DC