Tag Archives: Shakespeare

Numere si Nume

In mahalaua Drumul Taberei, la noi la bloc, joia e zi de intretinere. Azi, adica joi, am dat nas in nas cu dl administrator proptit in usa asemenea unui cerber. E un om intre doua varste, de o statura impunatoare, roscovan, figura de hangiu de alta data…Peste toate acestea, poarta si un nume roman rasunator, de declinarea a II a, cu terminatia in -us, dupa cum se cuvine. Ma intreb adeseori cum se ajunge la asemenea nume? Care sa fi fost sursa de inspiratie pentru fosta dna presedinte, sotie a regretatului edil ce a condus timp de decenii destinele asociatiei de proprietari si mama a domnului administrator? Oare cel de-al doilea imparat din dinastia Flaviilor, om foarte capabil – nimic de zis – dar de al carui nume se leaga distrugerea a doua mari orase: Ierusalimul si Pompeii? Putin probabil…..Atunci, poate, fictivul general roman si tragic personaj shakespearian, din cea mai violenta si sangeroasa piesa a sa? Deja stiti cum il cheama pe numele de botez. Cat despre numele de familie, nu are asa mare relevanta, in treacat fie insa spus ca nu are nimic din maretia Romei. Nu e chiar asa rau precum Cosnita, dar nici departe…..Dar tot vorba lui Shakespeare: what’s in a name?
Faza e ca sunt restantier – fireste- si as fi vrut sa-l evit. Numai ca deh, butonam la telefon, si l-am zarit prea tarziu…. Dupa riguroasele politeturi de inceput: ” Hristos a inviat! – Adevarat a inviat!; Ce mai faceti? – Bine, Dvs? “etc etc s-a ajuns la chestiune. A trebuit sa platesc – fir-ar sa fie – si cum nu aveam suficient cash la mine, m-am dus pana la primul bancomat……”Va astept sus la etajul X cu chitanta scrisa” a mai adaugat, ca pentru a se asigura ca am sa revin….
La bancomat am vrut sa incerc marea cu degetul sperand ca intr-un cont de mult timp nealimentat dar beenficiind de un card atastat recent reactivat sa mai fi fost niscaiva resturi….Utilizam pinul prima oara si tineam minte ca se leaga de tragicul sfarsit la lui Mihai Viteazu’ din care scadeam cel mai important numar in calculul zecimal….Imi stiti de-acum PIN-ul de la card, bani nu prea sunt pe el…dar what’s in a number? Incerc o data, de 2 ori, de 3 ori….cardul se blocheaza pe motiv de eroare PIN.
Aoleu! Dau fuga la banca, vis-a-vis, povestesc tarasenia, radem copios, si dupa 10 minute de incercari de resetare PIN, dupa ce in prealabil sunasem deranjand o doamna ce poarta preanobilul nume al mamei Grahilor pentru a afla si un numar de cod fiscal, cea de la ghiseu imi spune amuzata: “cardul asta nu e de la noi…”
Asadar PIN-ul era corect, dar fara bani, cardul era altul, avea bani, dar era acum blocat…. iar dl administrator ma astepta cu chitanta scrisa…
Din fericire, la banca cu cardul blocat (deja v-am ametit) deblocarea se face via call center. Am fost ajutat de o fermecatoare domnisoara (dupa voce; nu i-am retinut numele), care dupa parcurgerea procedurii cu intrebari despre numere si nume, ma intreaba: “dar PIN-ul vi-l mai stiti, da?” “Desigur” – si oricum, vorbind cu ea, mi l-as fi adus aminte: e o combinatie Love & War, iar in dragoste si razboi nu exista reguli….Poftim ca stiti de acum si cel de al doilea PIN…
Dl administrator ma astepta cu chitanta scrisa….”Numarati” zic……Am platit, dar nu tot. Saptamana viitoare se afiseaza noua lista si nu se cadea sa nu apar restantier….e chestie de numere si de nume….

Advertisements

What’s in a name…..

Daniel07“…that which we call a rose / By any other name would smell as sweet; / So Romeo would, were he not Romeo call’d,/ Retain that dear perfection which he owes ,/ Without that title. Romeo, doff thy name, / And for that name which is no part of thee/ Take all myself.”

Foarte frumos spus, nu este asa? Cine nu a adormit pana la final a vazut insa ca Julieta nu avea deloc dreptate….i-a fost imposibil lui Romeo sa se lepede de numele pe care il purta iar incercarea a rezultat in tragedie, in sensul grecesc al termenului. Si, ma indoiesc, de asemenea, ca daca trandafirul s-ar fi numit papadie, ar fi fost acelasi lucru….

Numele e mai mult decat o conventie, e marca unui destin. Nu intamplator, prima sarcina a lui Adam (insemnand om) a fost aceea de a numi toate vietuitoarele. Intelegem de aici ca Dumnezeu a dat omului pe mana Pamantul,  nu de alta ci ca sa-i scrie destinul…..cum si in ce fel a facut-o si o face, se vede.  Noi dam, de altfel,  dovada de mult tupeu cand ne intrebam, de exemplu, de ce ingaduie Dumnezeu nedreptate, razboaie, boli, neveste cicalitoare si barbati betvi samd, de ca si cum pe astea le-ar fi numit El….

Numele defineste. Poate de aceea, Dumnezeu nu si-a dat niciodata Numele….Cand a fost intrebat de catre Moise si de catre altii: ” Bun, dar care iti este Numele, cum Te cheama?”, El a raspuns, oarecum incurcat: “Eu sunt Cel ce sunt…”  sau altadata: “Pentru ce imi ceri Numele, El este minunat….”caci, nu este asa, Dumnezeu este dincolo de orice definitie si a-L  defini inseamna a-L limita.

In evlavia lor  formala si exagerata evreii se fereau sa pronunte Numele lui Dumnezeu ce aparea scris in tetragrama transliterata YHWH (Eu sunt cel ce sunt) si citeau altceva, de exemplu Adonai – Domnul, dar cum  ei nu aveau decat consoane, vocalizarea masoretica ulterioara “Yahve” este cel putin discutabila…Ca sa scurtam, noi nu stim de fapt cum Il cheama cu adevarat pe Dumnezeu.

Revenind din sfere atat de inalte, dar totusi nu prea jos, este foarte interesant ca, in Imparatia Cerurilor, cei ce vor fi gasiti vrednici sa intre acolo, adica cei ce vor birui, vor primi un nume nou pe care nu-l stie nimeni, decat acela care-l primeste….Cu alte cuvinte, numele acela va exprima intr-o minunata si admirabila sinteza si pe deplin personalitatea posesorului sau mai bine zis, optimul ei.  Faptul ca Dumnezeu te va chema pe nume – vei sti ca e vorba despre tine, caci acesta va fi in rezonanta cu sufletul tau si nu al altuia, marcandu-ti astfel un destin vesnic, este atat de coplesitor ca te face sa-ti doresti sa ajungi mai repede acolo. Putem intelege, astfel, bucuria cu care cei ce de bunavoie renunta la lume si la desertaciunea ei, calugarii, primesc un alt nume – al unui om vrednic din trecut, al unui sfant – aratand prin aceasta ca isi doresc un alt destin, cel putin similar cu al celui al carui nume nou il poarta.

Numele inseamna, deci, o raspundere, mai ales daca te cheama, bunaoara,  Daniel 😛 .  M-a intrebat pe mine un baiat odata- Matei, avea pe atunci cativa anisori- daca ma rog de 3 ori pe zi….Aoleu! Tocmai aflase ca pentru asta Daniel petrecuse o noapte in groapa cu lei….Care Daniel? eu – nicidecum, tizul meu mult mai celebru, dar pentru acest copil era de domeniul evidentei ca daca ma cheama precum pe Daniel trebuie sa ma si comport asemenea lui…..s-o gandi la fel si Dumnezeu?   Din nou: Aoleu!

Bine, bine, ajungem atunci sa ii fericim pe cei al caror nume nu inseamna nimic? Nu cred sa existe, fiecare nume inseamna ceva….Si chiar si asa fiind, suntem chemati oricum sa ne ridicam la inaltimea “supranumelui” pe care il purtam, acela de crestini, adica al lui Hristos….

Greu, foarte greu…dar frumos.

PS. Bun, si ce te faci totusi daca te cheama Gigel? Schimbi repede numele. Ai doua sanse: fie te duci la Starea Civila (uite ca a fost si Revolutia Franceza buna la ceva :)) ) fie te calugaresti. Varianta a doua e mai indicata.  Orice asemanare cu personaje reale este pur intamplatoare.